Mama lui D.
La 3 ani si jumatate dupa un an de terapie la Centrul Marea Neagra, D. a rostit primele incercari de cuvinte, facandu-ne sa speram in ceva, intr-o aproximare de existenta, intr-o vaga lumina sau chiar intr-o armonie familiala .Tot ce s-a scris despre initieri, coborari in infern si calatorii ale sufletului, imi par acum gratuitati puerile si fictive .
Noi si copilul nostru D. am parcurs in fiecare zi un drum de sacrificiu, cu o existenta faramitata .Am inteles ceea ce reprezinta un copil, deoarece ti-ai dori sa oferi parti din corp si chiar intreaga fiinta in incercarea de a-l ajuta, insa din pacate nimeni nu ti-o va cere niciodata . Astfel nu ramane decat lupta zilnica, incercarea de a-l invata totul despre lumea din jur, de a-i explica evidenta cu iubirea si rabdarea pe care alti parinti nu au de ce sa le investeasca cu atata extremism, pana la autoanihilare .
Prezenta Centrului Marea Neagra este pentru noi providentiala, aici a invatat D. majoritatea lucrurilor si tot aici am primit speranta de a-l duce si integra in curand la o gradinita.Mai multe ore de terapie inseamna sansa de a avea o viata alaturi de ceilalti.”
Mama lui O.
Uneori este foarte greu sa-ti dezvalui secretele, dar este necesar . Dupa diagnostic au urmat ani grei atat pentru O., cat si pentru noi ca parinti durere si tristete . Anii treceau si copilul era tot mai izolat, ba chiar respins de societate deoarece nu prezenta normalitatea unui copil de varsta lui. Durerea era mai mare cand vedeam ca nu puteam face nimic pentru el, practic nu-l puteam ajuta.
Ne-a fost greu sa acceptam soarta, dar de 1 an de zile de cand venim cu el la Centrul Marea Neagra, unde am intalnit copii ca el, parinti ca noi, oameni cu suflet (terapeutii din Centru) carora le multumim, suntem mai linistiti, optimisti, deoarece au inceput sa apara rezultatele .
In momentul de fata O. vorbeste, socializeaza, gandeste functional si a capatat o oarecare independenta.”
Mama lui D.
D. este un copil cu autism in varsta de 11 ani si face terapie de aproximativ 2 ani, fiind diagnosticat tarziu la 5 ani . Pana in acel moment nu auzisem de autism si prima mea intrebare a fost De ce copilul meu ? .
Ne-a fost recomandata terapia ABA, insa in urma cu 6 ani era imposibil sa facem terapie, deoarece in Constanta nu exista niciun centru pentru acesti copii . Am lucrat la inceput cu un psiholog si un logoped timp de un an fara niciun rezultat, doar ne-au luat banii si atat .
Cand s-a deschis Centrul Marea Neagra am fost foarte bucuroasa, in sfarsit puteam face terapie, dar a trebuit sa trec peste un alt soc, tatal lui D. ne-a parasit ramanand singura cu doi copii si fara posibilitati financiare .
O matusa ne-a ajutat si desi am inceput tarziu terapia rezultatele au fost remarcabile, iar D. a inceput sa vorbeasca, sa spuna propozitii din 4-5 cuvinte, a invatat literele, cifrele citeste cuvinte din 2-3 silabe, poate spune o poveste scurta .
Deasemenea a inceput sa manance, inainte manca doar paine, chipsuri si pufuleti acum este si mai sociabil.”
Mama lui M.
Am descoperit afectiunea lui M., la varsta de 3 ani, initial am crezut ca nu aude, l-au testat cu tot felul de zgomote si reactiona, dar cand il strigam pe nume nu reactiona deloc .
In cele din urma am ajuns la Spitalul Obregia unde am primit diagnosticul de autism, iar in 2004 am incercat sa identificam un terapeut sa lucreze cu el pe terapia ABA, insa nu am gasit .
Ne-am chinuit sa-i gasim o gradinita care sa-l accepte (tipa si nu statea deloc), ulterior a fost diagnosticat si cu ADHD . <
Am crezut ca totul era pierdut pentru el, eram terminati ca parinti, dar ne-am mobilizat si am luptat sa gasim pe cineva care sa ne ajute . Simteam ca nimeni nu ne intelege prin ce dificultati trecem .
Timpul era foarte important pentru el, si mare ne-a fost bucuria atunci cand am gasit Centrul Marea Neagra care sa ne ajute in recuperarea lui .
Dupa doi ani de terapie am ajuns sa-l integram in scoala cu normalitate fara profesor de sprijin si sa aiba rezultate foarte bune in tot ceea ce face.”
Tatăl lui D.
Sarcina sotiei a decurs lin, iar la nastere copilul a luat nota 10, dupa care a urmat o perioada normala cand copilul crestea si se dezvolta normal .
Dupa varsta de un an ne asteptam sa vorbeasca, insa copilul nostru a inceput sa piarda teren in cursa dezvoltarii, iar dupa doi ani am observat ca nu foloseste obiectele asa cum ar trebui .
Dupa doi ani observand nivelul de dezvoltare al altor copii am inceput firav sa ne punem intrebarea De ce nu vorbeste ?, insa nimeni din familie nu a formulat deschis temerile avute, deoarece comportamentul general al copilului era normal.
Am fost la un neuropsihiatru care ne-a prescris niste medicamente si ne-a spus ca nu crede ca ar fi ceva serios, tratamentul l-am abandonat observand ca mai mult il agita si am realizat ca nu medicamentele sunt solutia .
Un psiholog ne-a recomandat sa incepem sa lucram cu copilul acasa cu doua fete, despre care stiam ca sunt absolvente de psihologie si asa am aflat ceea ce inseamna ABA . Initial am fost multumiti, insa dupa 2 luni am observat ca lucrurile stagnau si am inceput sa cautam pe internet solutii suplimentare .
Am ajuns la Centrul Marea Neagra, ne-am prezentat la o sedinta de evaluare si am inceput terapia in cadrul centrului sub coordonarea d-nei Psiholog Cristina Gemanaru, la inceput a plans atat copilul cat si noi
Am fost inspaimantati in ce lume am intrat, am parasit linistea caminului nostru si am luat cunostinta cu o realitate total necunoscuta .
Dupa aproximativ 5 luni a aparut in urma terapiei desfasurate la centru si primul cuvant bobo si astfel gheata necuvantarii a fost sparta
A urmat un lung drum de eforturi atat la Centru cat si acasa unde noi parintii am incercat sa ii cream copilului un mediu cat mai propice invatarii si acumularilor .
Acum suntem bucurosi ca am reusit sa ramanem impreuna ca familie si avem marele noroc de a o cunoaste pe d-na Cristina Gemanaru si de a locui in Constanta unde se afla Centrul Marea Neagra.”
Mama lui E.
Sunt mama unui baietel de 3 ani diagnosticat cu autism, E. este singurul meu copil .
Cuvintele nu pot cuprinde durerea disperarea neputinta si lupta din sufletul unei mame a carui copil are autism. Acest cuvant a a zdruncinat existenta mea si a familiei mele .
E. nu statea locului nicio clipa, nu intorcea capul cand il strigai, nu arata nimic cu degetul, avea multe stereotipii si era nervos in prezenta persoanelor straine.
Pentru boala lui E. nu exista medicamente, exista terapie, aceasta a dat roade si noua speranta normalitatii lui peste cativa ani .
Acum dupa 3 luni de terapie la Centrul Marea Neagra “raspunde”, adica intoarce capul cand e strigat, arata cu degetul imagini si obiecte, nu este inca sociabil cu copiii, dar le accepta prezenta la locurile de joaca si incearca sa-i imite .
Nu intelege decat foarte putin ce e in jur si nu vorbeste, cu ajutorul terapiei a inceput sa spuna silabe.
A fi mama cred ca este cel mai minunat lucru din lume. E. e un copil special, rade zilnic, este foarte afectuos, ne jucam “cucu-bau”, ne privim in ochi, il iubesc enorm.”