ROLUL KINETOTERAPIEI
OBIECTIVE IN KINETOTERAPIE
- tonifierea musculaturii ;
- imbunatatirea mobilitatii articulare si a coordonarii miscarilor;
- dezvoltarea motricitatii generale, grosiere cat si a celei fine;
- educarea echilibrului static si dinamic;
- educarea ritmului si coordonarii miscarilor;
- orientarea si organizarea spatio-temporala;
- constientizarea corecta a schemei corporale.
REPERE ALE DEZVOLTARII BEBELUSULUI
Protocolul terapeutic contine interventii ce genereaza efecte pe toata viata, deoarece, debutul timpuriu al deficitelor cronice provoaca boli secundare cauzate de: suprasolicitarea sistemului neuromuscular parezat, neutilizarea unor segmente datorita slabei calitati a miscarii, comportamentul sarac in activitati motrice, bariere de mediu si de atitudine care limiteaza accesul la viata comunitatii.
Aparent simpla, kinetoterapia impune reguli stricte de aplicare ce tin atat de pacient cat si de kinetoterapeut. Respectarea principiului ” primum non nocere “, adica in primul rand sa nu faci rau, este de importanta capitala. Regula ” non durerii ” alaturi de cea a gradarii efortului sunt principii de baza in kinetoterapie. Abilitatile kinetoterapeutului reprezinta un factor esential in procesul de tratament, acesta putand transforma exercitiile kinetoterapeutice in adevarate ore de joaca pentru copii, in acest fel copiii fiind motivati sa revina la tratament.
Sfera de cuprindere a specialitatilor medicale care beneficiaza de aportul kinetoterapiei este extrem de larga, incluzand tetrapareza spastica, obezitatea, hipotonia, sindromul Down, tulburarile de coordonare, autismul si vizeaza atat prevenirea imbolnavirilor, cat mai ales restabilirea starii de sanatate.
Programele complexe de exercitii terapeutice sunt elaborate individual in functie de afectiune si de evolutia/involutia acesteia, pentru fiecare pacient in parte. Odata ce a fost stabilit diagnosticul de catre un specialist se recurge la aplicarea tratamentului kinetic.
In programele de kinetoterapie abilitatile sociale, emotionale, cognitive si comunicarea sunt exersate la fel ca si aptitudinile motrice. S-a dovedit, de asemenea, ca exercitiile fizice intense au dus la diminuarea agresivitatii si autoagresivitatii, a comportamentului hiperkinetic si a stereotipiilor la copiii autisti.